povestita de Gigi a lu Niculae a lu Iancu a lu Porcu

Linculeeee sufletu mieu… Urla ca o leoică rănită, Tudora! Dă ce mamă, dă ceeee…? Dar Lincu nu mai răspundea….
Întins și gol pe malul Digului…cu Tudora în genunchi ….care îl lua în brațe și îl legăna ca pe un prunc….cu zeci de flăcăi și fete…cu apoape tot Tecuciu în jur…toți cu capul în pământ de durere…. liniștea cobora încet…încet…. precum sorele ce parcă ….totuși …. părea că s-a agățat într-un arac dân via lu Dovleac…ori nici el cât e de Sore, nu mai voia să coboare ….ci sta înmărmurit de uimire….privind și neînțelegând nici el, de ce Lincu nu răspunde la întrebările tot mai stinse ale mă-si….. livid sî ud…șî gol…Lincu pare mai mult ca niciodată că ia fost model lu Michelangelo pentru al său David….
Poate că așa o și fi fost! Asemănarea este izbitoare!!! Ori Michelangelo a călatorit cumva în viitor…ori Lincu în trecut…. Altfel, eu nu-mi explic!
…….
– Linculee….hai bă la Dig!…. strigă unu dân ceata de flăcăi și fete, ce se duceau cu o veselie de nuntași, să se răcorească și care tocmai treceu pă la poarta lu Pompi a Lu Niță a lu Pisică….
– Acu! Zâse Lincu, dând să să scoale dă la masă…
– Stai mă potolit, îi răspunse Pompi, că d-abi pusă mă-ta mare ola să să încălzască! Mănânci șî te duci, că nu să mută Digu!
Lincu tăcu…. nu prea îl contrazâcea pă Pompei… că nu prea avea șanse….. era greu să te pui dă cracă cu Pompi a lu Niță a lu Pisică, că era arțăgos rău…șî nuș cum dracu făcea…cum dregea….că tot Pompi zâcea ultima vorbă la fo clacă…la fo nuntă …or la fo gâlceavă ….
Ș-apoi, nici Lincu n-avea niciun interes să să pună rău cu unchi-su, cu Pompi! Într-un fel, Pompi îl diviniza pă Lincu, mai rău ca pă băieții lui, pă Pârcălab șî pă Cristi…
Puteai sâț potrivești ceasu!Todauna, Duminica la ora unu, auzai chemarea lu Pompi dă răsuna Valea Tecuciului:
– Linculeee…hai la masă!!! N-o chema pă sor-sa, pă Tudora…sau pă Jântiță cumnat-su…ori pă nepoate. ….. nuuuu ! Atât auzai:
– Linculeee , hai la masă!!!
Șî dă pă Nileasca, îl vedeai coborând în fugă, Dealu lu Ministru, trecea ca acceleratu fluierînd șî întărâtând curcanii lu Ministru și ai lu Nea Gicu lu Mocanu, sărea ca un cerb hăituit peste ghizdurili fântânii lu Pentecaru doar pentru a să încălzî….apoi, precum Icar însuși, plutea într-un zbor parcă nesfârșât, păste Lac șî păste gardu dă uluci legate cu sârmă ghimpată, potopit de flori albastre dă Sălcioră, direct în Grădina lu Tac-su Mare , Niță a lu Pisică….
-Ia-o maică, șî tu ca oamenii pă drum, îl boscordea Leanca , mă-sa mare, că rămâi Doamne ferește, o dată, înfipt în gard…!
– Lasă, mamă baiatu în pace, zâcea imediat Pompi. …șî hai cu tigaia aia…!!!!
…..căldură mare! Duminica dă Pantilimon! Juma dă sat era la Dig să să răcorească șî juma dă sat era în Poiană la Menache, La TÎRG!!!!!
Vuiet mare să stârni în Tîrg!!! Niculae a lu Râciu, le-a rupt Șandramau Țâganilor!!!!
Așa ceva …. de necrezut!!!! Pântre alte Comedii dă la Bâlciu dă Pantilimon, erau unii cu o …instalațe…cu un țăruș…o pârghie….dădeai cu un baros în țăruș….iar țărușu arunca în sus, culisând p-o șână legată p-un par, un guguloi dă fier.
Ceau ăia, că așa să măsoară puterea.
Plăteai un leu…șî dateai o dată cu barosu! Dacă să urca guguloiu dă fier mai mult dă un semn dă era pă par, plăteau țâganii cu mandravela asta, 5 lei!!!!
Nuș care dracu l-a întărâtat pă Niculae a lu Râciu, că nu poate să urce guguloiu nici măcar jumate dân cît îl urcă el….
S-au mai băgat fo trei patru flăcăi în vorbă…. țâganu, vesel, zâmbea. Ce mai, dăduse lovitura! Aproape toți flăcăii satului să luasără la întrecere!!!! Niculae a lu Râciu sta d-o parte. Nu să băga. Era de felul lui mai timid…. înalt cât un plop șî purtînd totdauna cămăși șî nădragi parcă cu două numere mai mari, Niculae părea o trestie visătoare șî rar zâmbitoare….d-aia… nici nu era însurat. Deja …era cam …tomnatic….șî îl cam luau coinacii ăștealanți păste picior…că nu poate…că nu e bărbat….că una că alta…. ce mai… flăcăisme d-alea dă pă timpuri! Poate doar Mă-sa șî Tac-su știau ce Hercule s-ascundea în spatele blazatului șî mocăitului Niculae…
– Ha, bă Niculae, nici d-asta nu ești în stare, a zâs unu….
Bă frațâlor…ș-o dată să zmucește Niculae dân loc…îi dă Leu , Țâganului …. șî parcă dân cer a pornit Barosu!!!
….s-a dus dracu toată istalațea lu Țîganu!!!! Guguloiu a ișât dă pă șână…. țărușu s-a rupt în trei… stâlpu s-a aplecat într-o parte…. doar barosu a rămas întreg!!!!
….acu, tot satu era în așteptrea lu Domnel a lu Pește, să vină cu mingia dă piele și să dea drumu la cel mai așteptat eveniment al bâlciului:
Micu Mare Campionat dă fotbal, Triunghiul Tecuci – Balaci – Tufeni!!!!Bâlci fără Fotbalu organizat dă Domnel Frizeru, nu era Bîlci!!! Așa ceva …nu să ezista!!!! Să juca fiecare cu fiecare…. șî ăi mai buni, CAMPIONII, ca cum ar veni, la final plăteau șî berea dă după!!! Ce de patimi…pe marginea terenului…. dar șî pă teren…. DAR CE PRIETENII …CE ÎMBRĂȚOȘĂRI…CE LACRIMI DĂ BUCURIE DUPĂ MECI! Să vezi adversarii cei mai feroci dân timpul meciurilor, cum să iubeau ca frații ăi mai frați, după meci…!!!! Șî promisiunea revanșii evident, la bâlciul următor!
După ce au râs cu lăcrămi dă pățania ălora cu Barosu Puterii, în așteptarea lu Domnel, Tecucenii să uitau cu sufletu la gură la marea întrecere dântre ăi mai grozavi flăcăi ai generații:
Eliade, Gigi Cap dă Fier șî Eugen a lu Stan a lu Lișiacă…. Aștia erau …la mare concurență. Care să dă mai iute șî dă mai multe ori păste cap cu Barca!!! Adică cu niște Leagăne dân Fier, sub formă dă bărcuță!!!
A lu Lișică era ăl mai tare dân sat… după el era Lincu. Da venea dân urmă , dornici dă afirmare, Eliade șî cu Cap dă Fier…
Erau la a treia tură…. niciunu nu să da bătut! …d-odată Eugen să oprește….
– Bă …eu nu mai pot…. s-a rupt ceva în mine…zâse Eugen…șî să așeză pă iarbă . Lumea a încremenit…. Cum? Zeul Tecuciului să dă bătut? Asta chiar e dă povestit la nepoți… Eliade și Gigi a lu Antoana, Cap dă Fier adică, rămân dăscumpăniți! Ne uităm toți la Eugen care să lasă încet, încet pă vine suflâd greu și cu lacrimi pe obraz….
– Ce ai Eugene? Îndrăznește o fată dân multele care oftau după el, să se apropie …și să îl mângâie…
– Nu știu, geme șoptit Eugen…parcă s-a rupt ceva în mine…..
…..șî….d-odată …..ca un muget de furtună care crește….crește…..crește șî să apropie….apropie….apropie…. satu să umple de răcnete șâ dă freamăt!
Un copil al nuștiu cui, nu-ma în chiloți, fuge pă drum, înspre Moară țâpând
– A murit Lincuuuu…..a murit Lincuuu…..!!!!
……. mâncă pă fugă! Pompi, cât e el dă Pompi nu mai putu să-l țâie…. dășî era clar că nu-i mai pride dân urmă, Lincu fugea mâncănd pământu ca să prindă Ceata ce acum să vedea urcând Dealu la Cazan….
– Bă, …dă s-ar opri…dă le-ar da pân cap să fure nîs-c-aiva cireșe dân livadă, i-aș pride dân urmă , gândea el , în timp ce râdea auzând înjurăturili lu Baba Stana ș-ali lu Floarea lu Vică, ce n-apucasără încă să-și stângă albiturili după culme, iar Lincu în goana lui nebună , ridica țărâna ca o pudră , mai ceva ca turma dă oi a lu Secăreanu….
Ajunsă în vârfu Dealului …. Tot malu Digului era plin dă flăcăi șî fete….
– Am întârziat, își zâse Lincu….. plin dă sudoarea goanei ce-o făcuse….
Își scoase hainili dă pă el…. storceai apă dân ele… rămase nu-ma-n jlipi…. El șî cu Eugen a lu Lișiacă aveau jlipi….noi ăștelanți… cu Tetra sau cu izmene dă pânză topită…. iar fetili…… o Doamne, Fetili…!!! Cu niște cămeșoaie dă borangic ori dă pânză…. că cân ișau dân apă…. nu mai zâc nimic! Ce Venus din Millo…ce Brigitte Bardot… ?!
– Dă-te băăăă…! Strigă Lincu, luîndu-și avant din vârful Dealului … dân goana mare, ochi o brazdă dă pâmânt înțelinită, un pic mai rădicată, să împinsă cu toată puterea în ea șî într-un fantastic zbor păste Crucea lu Nelu lu Racă șî păste capetele șî privirile bete dă admirație ale flăcăilor și fetelor Tecuciului, Omul Cerb…Icarul ….Lincu -Adonisul Tecuciului, plonjă în apa răcorosă a Digului….care îl îghițî cu un pleznet scurt….
…….
– Unde eeeee….???? Urlă din vârful Dealului , a lu Lișiacă…
– Aici….aici ….aici Eugene…aici ! Îi răspusără zeci de glasuri șî zeci de mâini îi arătară în același timp, zeci dă locuri în apa Digului!
Cu un șî mai fantastic salt, Zeul Tecuciului, plonjă în apă … patru ore fără oprire… încontinuu a înotat șî s-a scufundat Eugen a lu Lișiacă, urlâd mereu și mereu când ieșea la suprafață:
– Unde eeee????
După patru ore…. la utima scufundare ….lungăăă ….lungăăăă …..încât lumea pe margini a început să urle că s-a înecat șî el…. ca într-o secvență dă film prost , din apa Digului a început să iasă un pic câte un pic la suprafață, îmbrățișați, da, ați citit bine, îmbrățișați…. cei doi Feți Frumoși ai Tecuciului anilor 70, …cei doi Frați de Cruce, Lincu lu Jântiță și Eugen a lu Stan a lu Lișiacă…. dar…. unul dântre ei,…. era dăja în ceruri….
Satu –ntreg la plâns pă Lincu șî la condus pe ultimul drum….
….azi Digu nu mai e…! Prea mulți flăcăi a înghițât…..
Cineva….mi-a spus că o fată dân sat …. azi femeie cu bărbat șî d-aia nu pot să-i spun numili ….una din cele a căror inimă a murit o dată cu Lincu, ar fi săpat noaptea pă furiș șî ar fi bătut cu barosu până a făcut o breșă în baraj….Blestămându-l pentru toate suferințili mamilor șî iubitilor rămase cu inima cernită după ce Digul le-a înghițât Flăcăii….. iar Digul s-a surpat înghițându-se șî pă sine însuș….!!!!
…. Mai că – mai că…. îmi vine să crez că e adăvărat ce mi s-a șoptit. Că… chiar așa a dispărut Digu dă la Tecuci, surpându-să dă la o breșă în Baraj…nici până acum nu să știe ….oficial….. făcută de cine șî dă ce….