povestită de Luminiţa lu’ Germanu

Este Boboteaza! Dimineața pe întuneric si pe un ger de crapau pietrele ,fara manusi ma infofoleam bine si imi faceam datoria in fiecare an! O luam de la nea Niculaie Brutaru, nea Vitica, nea Ionel Monu, nea Dumitru Gherghini pana la nea Oprica al Bosgodoaiei! Cu un castron de pamant in care puneam aiasma inmultita cu apa din fântână si un manunchi de busuioc botezam vecinii și animale din curte (vaci, oi, purcei, caini, pisici, curtea, prin casa – nu imi scapa nimic – TOT); nici popa cand venea cu botezul nu muncea atat! Veneam acasa inghetata dar cu castronul plin de banuti!

Toti vecinii mei se bazau pe mie fiind singurul copil de pe vale(mai erau Ilie si Leontin dar nu imi aduc aminte sa fi practicat aceasta îndeletnicire)! Ce fericire, ce bucurii !

Acum toate aceste case sunt goale! Ma gândesc adesea la vecinii mei care nu mai sunt!Dumnezeu sa i odihnească in randul celor drepți, iar urmasilor lor le doresc LA MULTI ANI!

Sarbatoarea Sf IonFemeile din Tecuci Kalinderu , toate vrednice, in aceasta mare sarbatoare si nu numai, in vremea copilăriei mele se pregăteau intens :

Faceau pitisoare de paine in ziua de Boboteaza si puneau ce aveau pe ele, o bucatica de carne sau sunca si isi faceau târna (cosniţa)de cu seară pentru cimitir! Noaptea cam pe la 2 suna ceasul CFR si plecau la cimitir pe o bezna completa in grupulete intre vecine (se strigau la poarta)! Toata lumea in sat dădea drumul pe vremea aceea la caini seara si i legau dimineata,cu exceptia sărbătorilor cand stiau ca trec femeile la cimitir!Cat respect ,cat dumnezeire in sufletul oamenilor!! Cimitirul era o forfota ,plin de lumanari si miros de tamaie!Bucuria celor adormiți ca in zilele de sarbatoare le veneau neamurile si i le urau la mulți ani!Se mai auzea cate un jalet la cate o femeie care avea un mort mai proaspăt!

Dimineata cam pe la 5 se intorceau acasa,tot in grupuri !Verificam tarna ,mirosea frumos a tamaie si era cea nai buna paine ca era pomana! Si obligatoriu nu uitam sa beau aiasma inainte sa mananc!(zic aiasma si nu aghiasma , pentru ca asa am pomenit eu)

Simt si acum mirosul de ger cu tamaie si de haine bune(cele de sus) ale lui mama! Mirosul acela avea mirosul mirului de acum !

Sa i cinstim si sa nu i uitam pe ai nostri!

Am scris randurile acestea in aceste zile , deoarece este mama la mine ,Dumnezeu sa o tina sanatoasa si mi am adus aminte de acele vremuri!

Ma bucur ca mai sunt nostalgici ca si mine!

Si ca si o continuare ,ca maine este Sf .Ion si gata cu sarbatorile , pe valea mea in poiana era cam asa:

In toată poiana,in fiecare casa era cel putin un Sf Ion !Dar chiar la fiecare casa!Dimineata de sf Ion in fiecare casa femeile faceau gogosi(cele mai bune gogosi care le am mâncat vreodată)! Apoi,toti vecinii , chiar toti ,o luau de la un capat cu tuica fiarta si isi urau:La multi ani ,Sfinte Ioane!        Din respect pentru ei ,nu voi ezita sa i numesc din nou:          Nea Niculaie Brutaru, Nea Vitica, Ticu Germanu, Nea Ionel Monu, Nea Dumitru si Nea Oprica! Si se facea ora pranzului! Parca o si vad pe tanti Ioana Monoaica cand ii zicea lui mama: Hai Leano sa facem foc in soba ,sa dam la vite ca pe astia (barbatii)nu ne mai bazam!

Va inchipuiti cam cum erau dupa atatea ibrice de tuica fiarta(dupa ce treceau pe la fiecare casa)!Iar ei erau fara grija ,aveau femei vrednice si cu grija de gospodărie!

Maine este sf Ion ! Dumnezeu sa i odihneasca si eu ma bucur ca am luat decizia de a mosteni acest nume frumos pentru baiatul meu Ionut de care sunt foarte mandra ca a gustat din copilăria de acolo!

La multi ani cu sănătate și bucurii in viata sa aveti toti care purtați numele Sf Ion!