povestite de Maie Valentin

Așa ca de Mica Unire. …

Azi în stație la Favorit ,eu și un domn pe la 80 de ani. Eu fiind cel din urmă….

-Asteptați de mult? Să tot fie un sfert de ceas…da uite, se vad urme de roți duble,inseamnă că circulă…

– Așa se pare zic eu cu ochii după “urme” pe care nu le-aș fi vazut, fară remarca batrânelului care sta mai drept ca mine.

-De unde ești de loc? Din Teleorman, spusă-i cu juma’ de gură, cu gandul că urmează continuarea: “de la Dragnea” .

-Am stat o perioadă în Teleorman , de unde mai exact?

-Tecuci lân…… n-am apucat să termin că…..

-TRAI-V-AR NEAMUL, AȚI facut drumul ăla de la ,Lacul Vulpi? “

-Încă nu….dar de unde stiți de el?

– Am fost militar la Siliștea Gumești pe telecomunicații și aveam ordin să testam echipamentul și ne-a pus dracul, sa o luăm spre Tecuci … primul drum la stanga inainte să intram in sat. Am mers pe drumul ăla până la o apă. Acolo am instalat echipamentul și am testat…. după ce a tras o ploaie cam de 2 ore, am strans și am plecat. Am mers bine pană in spatele bisericii …. băi tată …6×6 erau mașinile, până la jumate au intrat in namol. 2 saptămâni am cărat mâcare cu ,caruța la soldați ,pana s-a mai uscat de am putut ieși.

Comuniştii în pătul

Eram micuț,dar destul de mare cât să păzesc puii seria 2, să nu îi fure coțofenele (uuaaa,uuaă si ceva zdrangăneală rezolva treaba)…… Dânspre a lui Parlică bateau cânii ca la om, parcă si ceva vorbă auzâi…. Brutare, Leanoo, Leanoooo…….

-Ăălică cum să nu viu, o auzeam pe Germănoaica.. … Nea Nicu a lu’ Picheru aduna clacă la cules de vie și în stânga și în dreapta peste gârlă la a lu’ Titanicu…..

Mâine dimineața care cu galeată care cu coș si ceva de taiat ața de mătasă. De la noi din vale 6, de la moară încă p’atâți, dinspre biserica mai mulți, lume…. ca la o pomană de neam bun. Voie bună în vie….. povești din tinerețile lor, eu mustăceam și nu înțelegeam glumele” luam fetele da’npicerili cand eram în putere” , despre măgarul lu nea Cârlig care il ducea acasă negreșit după un adălmaș mai prelungit……..

-Pă vremea dânaintea colectivului….. , începu să povestescă cineva o întâmplare despre care lumea auzise în vremea aia…

Cand umblau aștia să adune cotile, era unu din sat care îi ducea pă la case, iar la Picheru, după ce îi incarcară tot porumbul din pătul, ăsta din sat, numai d’ al dracu, s-a căcat în pătul.

Cu greu au reușit să-l țină ceilalţi pă Picheru să nu bage furca în el…… Cel care s-a căcat în pătul avea o prorecla care semăna cu furca – nu detaliez…

– O să iasă vinul tare, au strugurii dulceața, rupse tăcerea a lu Cârlig…