povestită de George al lu’ Onorel al lu’ Fălanu şi al lu’ Mita lu’ Ivaşcu lu’ Ciufu zis şi Bâcale

Acum o sa povestesc cum faceam rost de oua care la vremea aia era pentru noi valuta forte. Eram un grup de copii eu Georgel a lu Onorel a lu Falanu, Damian a lu Mila a lu Peste, Pantaze a lu Ceotica a lu Lisandritu si fartimu Ilie. Era imediat dupa colectivizare, lumea se ducea la colectiv sa faca zile munca, noi copii stam acasa si ne jucam da pitita cu alti copii mai mici pe care ii puneam sa faca. Noi vedeam unde se oau gainile umpleam poznarili cu oua si aveam ce uple ca aveam poznarili mari la pantalonii facuti de nea Gheorghe al Mocancii (croitor vestit la noi in sat). De Paste cand ne facea pantaloni, ne duceam cu mama si il rugam pe nea Gheorghe sa ne faca poznarili mari sa avem unde sa bagam seminte si ouale de Pasti, cand ieseam in drum sa ciocnim. Oualele pe care le luam cand ne jucam d’apitita le ascundeam in gradina unde aveam o cratita fara fund, cu niste paie si cu o tabla pusa deasupra, de unde luam cand mergeam la scoala sau ne duceam pe vale, la coperativa, unde era vanzator nea Nicu lu Nazgaba. El le trecea printr-un cerc si luam iugenii si mentosane. Asta pana intr-o zi cand nea Nicu ii spune lu tata “Ma Onorele, de unde au ma copii aia ai vostri atatea oua?”. Intamplarea a facut ca, chiar in ziua aia sa ne vada o vecina, Zoia a lu Bazu, sa strige “Ba Onorele, vezi ce fac copii aia p’acolo” iar noi am lasat oualele si am fugit, de fapt eu am ramas pe loc, fratimiu care ajunsese in Vale la Martin, l-a prins tata si i-a dat o batuta si l-a mai prins si pe Damian a lu Peste, la dus la maicasa. Pestoaica era o femeie mai apriga, l-a rupt cu niste araci de vie, pana i-a rupt pe spinare.

La scaldat! dar nu de Ion Creanga

Nicaieri in lume nu cred ca era cum era la Tecuci Kalinderu.

De regula ne adunam un grup de copii, in vale la Martin, aveam fel de fel de jocuri si la un moment dat unul dintre copii zicea “hai sa mergem la scaldat”. Erau 2 -3 locuri unde vara mai exista apa, galdaie cum le spuneam noi.

Galdau de la via lu Cocu; Galdau lu Badita si Galdau de la Bradu care era mai mare.

In ziua despre care va povestesc, am plecat cu toata ceata la scaldat. Am luat-o pe valea lu Cerga, am ajuns pe la vie la Romu lu Cocu si in loc sa urmam Valea Tecuciului catre galdau lu Bratu, unu a avut ideea sa mergem la furat de pepeni.

Am trecut prin via lui Tudor al Litii si odata ajuns la bostanii care erau in capetele viilor, nu stam sa alegem pepenii, ii loveam cu calcaiu si care ni se pareau buni de mancat, ca nu toti erau chiar copti, ii luam si am mers in porumb sa-i mancam.

Acolo ii lasam la urma pe cei mai copti, am mancat 2-3 si mai ramasesera 2 mai buni si mai copti si mi-a venit in gand sa arunc cu niate tarana in ei, moment in care ceilalti s-au luat dupa mine ca le-am stricat pepenii si numa bine ca in momentul ala veneau 2 care erau pe la vie pe acolo. Eu l-am luat pe varamiu Deica (ca era cel mai mic) si am ramas pe loc. Ailalti au luat-o la fuga pe camp iar eu cu Deica ne-am dus la vie. Cand am ajuns la vie, mai erau oameni care pazeau viile. Via noastra era vecina cu via lu Ionel a lu Calaie. Asta vazuse ce am facut noi si zice “Ba, vedeti ca vie aia dupa voi acuma, sa vedeti ce patiti”, eu am zis ca noi nu am fost acolo cu aia. Asa am scapat dar nici nu ne-am mai scaldat in ziua aia.