povestită de Mae Valentin

-Haidi bââ….să facem planul… zise a lu Monu mâncând din zapada stransă în pumn…

– Io mai fac o tură șî viu… Luai sania dă șfoară și c-o smuncitură o întorsă-i da roata… și da-i mă tată la deal de-mi sărea zapada pană ”dupe” ceafă. În urma mea mai porniră doi, io mai tare îndemnam la deal…. mă răzbi pă la jumatea Dealului lu Feleandră, nu-mi ajungea aerul …parcă și picerili se înmuiară….

– Hai bâ… scoală că ești transpirat, facem trenul dă data asta. Ăl mai gras în față pișpireii în spate. Fâșâia vantul la ureche, zuburau sănile …unu mai fricos se opinti cu călcâile în zapadă …. parcă-ți lua suflarea valurile de zapadă ajunse pă față….

– Io zâc să plecăm dă dimineață, să fim primi….

-Hai băâ….. nu mai veneați….? O luăm pă Șerbești și ne întoarcem pă la Ghijoi. Scarțâia zapada sub piceri, parcă si părul în nas ne îngheța. Îndemnam la deal spre căsoaie, era cam liniște…. nici câine, nici cocoș nu s-aude…..

-Uite bă, arde becul la Gheorghe Șoimu… ……Steua sus răsare ….. rasuna valea dă la moară….. începură caini lu Flaitaru să se dea……. se mai aprinse un bec …

– Da-i cui sunteți mă copii ….? Pă nea Gheorghe Șoimu îl știa tot satul, cică a fost legionar, umbla cu pistol în tinerețe, da… era om calm și totuși câțiva, 4 la număr au reușit să-l facă șă se salte… numa’ nea Dură îl mai întrecea la înalțime. …. pă doi i-a dat cap în cap și ăilalți doi i-a luat la subsori ca pă saci și plecat cu ei….. io de când eram mic il știam bătrân pe nea Gheorghe, se vedea dupa el că a fost om zdravăn …. săpa la vie dă dimineață.. ,îți dadeai sama după haine…..un ilic în deal, o cămeșă dă piele mai la vale și nea Gheorghe la capul randului doar cu palaria pă cap și în nădragi …. era parcă facut pă cazma…. spatele arcuit și ars de soare, cu omoplații lați și gatul adus spre față și omulețul proieminent iesit spre față…cu nasul acvilin și barba puțin nerașă …… întelesă-i de ce îi spune Șoimul….oare ? Sau că era un om singuratic… ,el si 2 capre care l-au hrănit mulți ani, că in ultimii ani numa lapte acru mai putea mânca … ” Dacă apuc urizicile, o mai duc un an”…. n-a mai avut putere sa le mănânce…..96 de ani, fie-i țarâna ușoară) ……..

– “‘La anul și la mulți ani!” ….

-Cine e casierul, a lu Monu ?

-Ai că e bine, un pol la patru…. eram bucuroși La domn doctor Nicu lu Picheru, peste drum la Mariorica Țiganca…..la Gheorghe fierarul…. la nea Dură care nu ne-a lasat sa plecăm fară să știm ce zi mare e astăzi….. peste drum la Tudorina, care a donat terenul unde s-a facut școala de la vale cu, clasele 1-4…. la unchiu Die a lu Marineci paralizat de tânăr dar care avea o minte stralucită – adevarat atlas ..dar mai cu seamă în medicină naturistă …“frunza de trifoi, floarea si frunza de păpădie cu nițică miere…. sau facute salată, scoală omul”. …. La țața Bila, la Birjaru care a fost primar în tinerețe… păste drum la Nea Onică Marineci, la nea Contabilu care aduna și inmulțea din cap socoteli cu câte 3 numere…pă uliță la Biata Didilica, biată că a fost singură o viață și a crescut o nepoată care a ajuns Artistă. …. la nea Liță, la nea Guță a lu Caldea de la care nu am scapat fară să ne recite poezii la 80 de ani din cele 4 clase facute și că se alină cu gandul că macar copii lui au putut face școlă și cum că baiatul lui a ajuns ăl mai mare între doctorii din spitalul din America…. la Doamna Rozina si la dom Florente, profesori de toată isprava (când în alte zone din țară se dărmau biserici, la Tecuci, dom Florente Popescu, împreună cu oamenii dân sat au reușit să înceapă renovarea Biserici din vale. Și tot așa ….când pă stânga, când pă dreapta când pă uliță la vale, când pă uliță la deal …ocolirăm satul …. iar la pod in vale la Gheorghe Șoimu…intrarăm la Nuțica Cocoșata, la nea Oprică Dumitru……

– Ultima data mergem la mine sa facem împărțala că ne face mamaia Monoaica bucăți dă la oală cu cartofi prajiți….

– ….Io vreau și cu varză murată!…