povestită de Mae Valentin

Și cum fiecare sat avea oamenii lui recunoscuți pentru priceperea lor în… dres oase…

Alde Băieran (te ducea lumea pă brațe și te întorceai pă piceri, te trăgea pâna punea osul la loc..) sau tanti Olimpia (a lu Cicion) facea niste alifii cu ceară și flori, tămaduitoare nu alta ….și la ea mereu gaseai plante dă făcut ceai păntru boli….sau cum să faci.

Pă nea Mielu Mocanu nu îl pot uita, mic dă statură și iute la vorbă și fapt. Avea fața aprinsă și arsă de soare iar degetele de la mâini noduroase și cârmite la vârfuri ,se purta cu haine militare vechi, iar vocea îi era gâjâită și fonfănită. Când vorbeai cu nea Mielu nu te scotea din “Gicule, Gicule” și nu-i lipsea zambetul după față. – ” Mielu Gicu te mai face bine” era o vorbă pentru aștia cu durei dă șale…. – când veni rândul dă cârd picai cu nea Mielu … Să vedea după oameni că aveau încredere în el că o să pască vacile bine…. “nea Mielule dăsară pregatesc 2 găleți pentru lapte” să mai lași iarbă și pentru alții….” – Gicule adu niște apă rece din vale de la Prunaru,acu cât rumegă vacile… Erau mai multe cișmele in zona Motorului da parcă aia de la Prunaru era a mai bună. – Gicule pă fugă veniși, stai colea culcat lungit să te trag pă șale.. ..-Mai ușor nea Mielule… -Las că știu… Și cu podul palmii și cu pumnii și cu,coatili…m-am aulit nițel. La final prinse pielea de la “mijloc” între degetul mare și pumn și smunci o dată de m-am speriat de trosneala facută…și tot așa pă șirul spinarii pană la ceafă…..parcă pluteam după ședința de auleală… … Și cum spuneam …oameni pricepuți dă bine.

Da mai erau și câte unii care umblau cu moșmoande, dă legat și deslegat, dă dăochi și alte alea…. Pă ulițe umbla a lu Cacaulea … muri a lu cutare, aia cu moșmoande…. O gasiră moartă în casă (drept să spui nu mai stiu cum îi spunea sau de-a cui era, numa locul căsii îl mai știu). Nu prea se îngramadeau babile să o premenească, le iera frică… ba că a făcut moșmoande, ba că o bântuiau ielele de la câte fete a ajutat să avorteze avea și ochii de un albastru spalacit….ce să mai… strigoaică. Într-un final se adunară una cu macat, alta cu batic… altă facu colaci…. – “A chinuit’o rău moartea, uite cum a rămas cu mâinile….” De îmbracat o îmbrăcară ușor, că mâinile erau distanțate de corp, o pusără și în tron …. e ….și la legatul mâinilor fuse problema…. nu se apropiau nici cum….. și cum se chinuiau babile să apropie mainile de ceva timp …se facuse o tensiune la nivel de gură cască, că uitai să spun că se umplu curtea de băgători dă samă, care mai de care pe vârfuri să vază mai bine, printre care și io. Și cum șforțară babile ,de-o dată trosni ceva și se auzi un gâjâit din gura moartei…. fo două babe căzură din picioare dă spaimă iar dintre gură cască începură să strige…”E strigoaică , e strigoaică” , alți fugiră după popă….. greu reuși să ne calmeze cineva mai cu experiență.. ..”- E normal bă… a ieșit aierul din plămâni dacă ați apăsat…” …. –Vine Popa… se auzea zumzetul în mulțime și de-o dată sări gornistul ca ars și suflă în goarnă un fel de primire, total diferită de ce suflase până atunci. În casă Popa facea sujbă, afară …..babile altă slujbă (gaina unde e gaina, adă fă ola dă spart….. unde e castronul cu vin……) După ce sfârși Popa în casă și ieși afară în curte, iar in urma lui tronul…. care nici nu trecu bine pragul casei, una dintre babe, cu ulcica în mână cu o smuncitură din umăr dă-te cu ea de pămant… ” Văleleu,văleleu…. strigară babile……belea mare, nu se sparse oala și în ricoșeul primit din pamant, mai să spargă capul altei babe…..

Nu vă spui că tot drumul până la cimitir fo doauă babe au boscorodit ceva și au dat cu nisip în urma moartei…… și toată lumea îsi amintea de povești “draculiene” ……. După ceva timp fusăram mai mulți să vedem ce s-a întamplat la cimitir .. că vorbea lumea că se umpluse mormântul de fuse bagate cu coada în jos, langa cruce…..