povestită de Gigi a lu Niculae a lu Iancu a lu Porcu

Pentru “neamurili” mele

Mi-e tare dor…

M-am nascut taran si o sa mor taran…!  Dar o sa mor un taran dat la scoala….

Imi aduc aminte cand ma lua tata de mana si plecam “pana colea la Bucuresti”, la neamuri…! Nu dădeam telefon…nu trimiteam telegrame… doar in caz de viaţă si de moarte… Bătea tata la usa sau suna dupa un cod al nostru, de trei ori scurt… Se deschidea usa imediat:

-Aaaa, Niculae! Ce faci ma, omule? Intra!

Si intram…!

– Vă e foame, vă e sete? Stai colea la masă! Sau hai in bucatarie, ca să şi fumam…!

 – Ce e cu voi p-acilea?

– Pai venii cu ăsta micu’ ca nu-ş’ ce dracu’ are! Iar nu manancă, iar stă aşa bleg…!

– Pai stai s-o sun pa Tanti Rita, sau p’alu’ Trăila, ca e sef de sectie la Neurologie…. Etc…etc…

De multe ori, veneam doar aşa, să vedem ce mai fac neamurili…!

Aceeasi poveste:

-Aaaa, ia uite fa, veni Niculae cu Gigi pă la noi! Scoate si tu o ţuică…pune masa….!

….astazi, neavand vreo treabă, trecui pe la cateva neamuri ….

Am sunat la usa ….dupa acelasi cod….! Voiam doar sa-i intreb :ce mai faceti, ba astia care ne tragem din ai lu Moromete sau din ai lu’ Iancu a’ lu’ Porcu’? Atât… Voiam doar să-i intreb ce mai fac….

Erau in casa… I-am auzit…. Nici macar n-au avut curiozitatea să deschidă uşa si eventual sa ma trimită la plimbare….

Eheee…si când mă gândesc că ne intâlnim doar pe la inmormântări…şi ne văităm ca nu ne mai vedem, că nu ne mai deschidem uşa să ne intrebăm “ce mai faci, ma vere?” …sau “cuscre” …sau “nepoate”….!

Aia e…! …am inceput sa’mbătrânesc si să am nostalgii! Da, am nostalgii…dar IPOCRIZII, niciodată!!!