povestită de Gigi a lu Niculae a lu Iancu a lu Porcu

Bă frațâlor…bă nu ștu cum oț fi trăi voi până acu….da eu făra muieri nici n-aș fi ezistat! Zău, na!

Bă, eu nu sânt bă ca ăștea d-acu, ….. ăștea mă… ăștea dă i-a făcut pă ei, ba un Vasâle…ba un Gheorghe…. ăștea mă, normalii… ăștea cu cur – cubeu-n chept șî pă chept. Nu bă. Pă mine m-a făcut o muiere, una Florina, muierea lu Niculae a lu Ilinca lu Moromete , dân Tecuci-Kalinderu …altă muiere m-a crescut…alta m-a învățat cârliguțe, bastonașe, ca să mă dau eu acu mare pă facebuc… alta mă dusă șî garantă petru mine la altar șî mă făcu om… șî alta îmi umplu casa dă copii… dă mă invidiază ai dracu toț, dă cât dă putincios fusăi eu!

Bă asta dân urmă , muierea mea, ca cum ar veni…bă asta e cam dăfectă. Bă, cân s-apropie toamna, o apucă schimbărili. Bă, s-apucă șî schimbă tot ce-i cade în fața ochilor ăia verzî ai ei!

Așa am o teamă că într-o toamnă să nu mă schimbe dracu șî pă mine…. ! D-aia, în perioada asta, fac cam tot ce pot să nu să-mpiedice dă mine pân casă.

Dă ezemplu az, ștind că vine meșteru Radu să schimbe aeru dân casă, adicătelea să zugravească pă ici pă colo …asa ca dă venirea toamnei, de, zâc

– Bă, ia să-l scoț eu pă fi-meu la un ștrand, că tot e cald afară… șî să nu pună dracu mă-sa ochii pă noi, șî să ne pună mătura, aspiratoru …sau alt obect cotondent în mână ….șî să ne ceară să-l mânuim conform instrucțâunilor dă folosânță!

Ce mai tura-vura, în mai puțân dă cinci minute, echipaț cu jlipii ăi noi șî cu toate ălelante dă trebuință în papornița dă plajă, plus ceva buget la pozânar cerșât pă doo glasuri, eu șî Vlad pornirăm în pas vioi spre Ștrandul Copiilor !

Bă frațîlor, bă… Dumnezău nu doarme… ! Aci la ștrand, ce să vez?!

Un nene cu burta mare, …mai mare sî mai răsfrântă peste curea ca a mea zăce

– Hăi…! un vă duceț?

– La ștrand, zâc eu.

– Nu e voie.

– Dă ce….?! E Închis?

– Nu.

– Ș-atunci…dă ce nu e voie?!

-Că sânteț puțâni! Sî dacă va iau banii, musai sa stau dupa voi până la opt sara, cân să-nchide!

Am crezut că glumește!

– Cum mă nene, zâc, nu s-a închis sezonu, nu?!

– Nu.

– Deci…e dâșchis…coform programului, nu?!

-Da, da nu e oameni….

– Cum așa, da doamna asta ce e, zâc arătând spre o mămică cu un flăcăindru cam ca al meu de-o mână , șî c-o paporniță ca a mea în ailantă, dân care să vedeau tot așa, nește capete dă rogojâni d-ale dă să te tolanești pă ele, care în dăcurs dă conversațâe, să așăzasă lângă mine…?!

– Sânteț puțâni, zâce grasu punând o stănoagă dă fier în poartă , ș-o luă agale spre o mașână.

Să urcă… plecă….șî mă lăsă mofluz… dă parca eram ca tineretu bovin la un concurs dă orientare turistică! Adică mă uitam ca vițălu la poarta noua! Da cum nici eu nu mai sânt vițăl…nici poarta ștrandului nu mai era nouă….nici la aspiratoru d-acasă nu voiam să mă întorc, pusăi mâna pă telefon și sunai tot in carter, la Summer Park Strand Berceni.

– Bună zîua, zâc!

-Bună zâua, îmi raspunsă o voce dă muiere.

– Aveț dășchis?

– Avem!

– Adică …poci să viu să mă bălăcesc șî eu nițăl la dumneavostra în ștrand, întreb eu, înca circumspect?

– Bine-nțăles, domnule!

Domnule?! Hmmmm …auzi, Domnule?! A dat norocu păste mine! Scap dă zugrăveală!!!

Acu….cu ce dracu mă duc până acolo?! Bine că s-a inventat Bolțu…!

Îl pusăi pă fi-miu să comande o mașână, că e mai priceput…

Bă frațâlor…mare e puterea lu Dumneză…șî tehnica la fel!!! După o juma dă oră în care zâcea Bolțu că vine ba în doo ba în trei minute, veni…veni băiatu, ce să zâc…veni!

Pă drum ne dădurăm în vorbă. …că așa zâse șoferu, că le recomandă Bolțu: să facă conversațe!

Cân auzî săracu ce pățîi, bă să supără șoferu…să supără rău…rău dă tot, ce mai! Bă, vă spui drept, că -mierea frică că să întorce dân drum să-l cate păla dă la ștrand șî să-l ia la bătaie, auz!

Bă ce era la gura lui…! Că d-aia nu ne mai facem bine….că trebui să-ț asumi… că pierzi – câștigi, negustor te numești…că uite el să duce șî la curse dă o sută, da șî la curse dă zece lei….că asta e meseria, frate…. că țara….că poporu…că afară e alfel…. Bă, ce mai, îmi plăcu dă el!

Ajunserăm!

– Cât face, taică?

– Șasă lei douăzăci….adică șapte.

– Mă taică, șasă lei douăzăci, sau șapte, hotărăște-te!

– Șasă douăzăci, zise mai moale…!

– Aha, zâsai. Hai ca uite, avusăși noroc! Chiar am la mine o bancnotă dă șasă douăzăci….șî îi dădui una dă zece!

Să apucă să scotocească pân pozânare după rest…

– Bă taică, zâc eu jmecherește, bă,  te-a lăsat șî vederea șî auzu!

– Eh, cum așa..?!

– Mă eu înțăleg că nu vezi bine, că purta ochelari,   da n-auzâși c-o găsâi p-aia dă șasă lei douăzăci?!

–  ….aaa…. mulțumesc frumos!

– Șî eu mulțumesc taică! Învățai ceva dî la tine….!

Intrarăm în ștrand… nimeni la poartă! Ștrandu gol… niminea!  Mă uitai…mă-nvârtii…. să mă ia cu leșân…  bazinili, goale!!!! În unu, țârâia dântr-o pișătore, un firicel dă apă. Dacă îi dau lu Vladuț al meu doo paare dă suc dă mere…are debitul mai mare!!!! La un calcul sumar, să umplea bazinu cam într-o săptămână…!   mai în fundu curții unde părea a fi o terasă,   sub o umbrelă, la o masă, văz că stăteau un el ș-o ea….

Mă duc spre ei…
– Bună zâu!

– Bună zâua,  zâce ea ! El nu raspunde. Era ocupat ! Tragea cu furtunu dântr-o damijana! Ce dracu pusăsă în damijană, habar-n-am…da în loc dă vin sau țuică, ișa fum! Fum, zău! Ceai  că e coșu lu Moș Chipurît, vecinu mieu dâla Kalinderu, când arunca țiței în sobă!

Crecă beutura dân damijană era tare. Tare dă-ț lua gura foc!  Zău, ia! Că după ce sugea dân furtun dă-i ișau ochii ca la melc…. bă dătea ăsta fum dân el…! măiculițăăă… pă gură…pă nări…..pă peste tot….m-așteptam să dea șî pă ochi șî pă urechi…șî păăăă…Doamne iartă-mă dă vorbă proastă!

– Nu cumva… cu tălică vorbii eu la telefon, zîc, că-mi pare voce cunoscută?!

– Ba da, zâcea ea, toată numa zămbet. Bă frațâlor… am avut impresia că i să unește colțurili gurii, la ceafă!

– Păi….nu prea imi pare c-ar fi …dășchis…!

– Cum nu…belește asta ochii a mirare…?! Sânteț primii cleenți pă zâu dă az…șî întinde spre mine doo belete dă le rupsăsă dântr-un garnet dă pă masă…

– Patrușcinci dă lei, vă rog! … șî iar crezui că i să înoadă buzili la ceafă.

– Pen ce?

– Pentru intrare!

– Intrare unde…?

– La ștrandul nostru!

– Aha… șî ce să fac eu aci?

-. …ce vreț! Să faceț plajă….să înotaț…să vă răcoriț…!

– …unde să-not fata tati??? Crezi că să umple bazinu ăsta, până săptămâna viitoare?

– Ăsta nu. Uite, mergeț în spate, la ăla mic, ăla dă copii!!!

 Bă…fata avea dreptate. M-am răcorit pă loc! Am sâmțât că îngheț!!!

– Mă fata tati…mă frumoaso… mă iubita moșului….arăt eu a copil?

– Nu, da el, da! Și mi-l arată pe Vlăduț, care săracu avea fața aia  care o are cân îl prinde mă-sa cu telefonu pă sub pătură.

– Plătiț vă rog,  Că mai am șî altă trebă.

Frațâlor…..milioane dă gânduri pă secundă îmi treceau pân cap…..! Da gându că acasă mă așteaptă zugravitu….fu mai tare!

– …ăăăăă ….șî cam cât e dă mare apa în bazinu ăla unde mă trimeți matale?

– A…e mare, are aproape șaptezăci dă centimetri!

– Olelei muică…așa adâncă?

– Da.

-…mă fata mea…eu m-oi dăscurca cumva….că mai dau înot…mai câineasca….mai voiniceasca….da ce mă fac cu dumnealui…că are aproape un metru patruzăci…?!

– Unu patrușapte, tati….zice Vlad cu glasul stins dă frica zugrăvitului…sau poate a cititului ce îl aștepta acasă.

– I-auzi! Unu patrușapte! Cum dracu îl bag păsta în bazin….că-i uitai colacu acasă….!

– Haideț, domnu…! plătiț vă rog ….că mai am șî altă treabă…   Șî iar zâmbetu ăla dă mă răcorea!

Bă fraților…îmi adusăi aminte instant ca cafeau, dă ăl cu Bolțu, ăla mă cu ochelari, dă ne dusăse până aci.

– Domișoară….

– Doamnă, vă rog!!!

– Scuzaț…doamnă….. ceva îmi spune că măcar așa câte o dată șî dumneavostră ….măcar în cercurili dă pretini….sau cân vă duceț la piață ….sau pî la primărie…sau p-aci…pă dincolo…zâceț că ce țară dă cacat…că ce popor…că ce….

– Nu, zâce ea vehement! Nu spun asta niciodată ! Eu sînt patrioată!!!!

– Ce ești?

– Patrioată!!! Și citindu-mi pă fața dă bou cu inteligența pă masură, imi zice pă silabe, PA-TRI-OA-TĂ, patrioată!!! Chiar NAȚIONALISTĂ!

Băăă….m-am răcorit total!!!! Eram mai înghețat ca Ötzi, ăla de-l găsiră mort pân Alpi!

Ce să-i mai esplici mă, unei naționaliste , ce mă învățase ăla cu Bolțu?!  Mă făceam pur șî simplu dă căcat, ertațîm langaju poetic…

…da dă frica zugravitului….șî solidar cu frica dă citit a lu Vlad…. mai fac o încercare

– Domnișoara patrioată…

– Doamnă!!!!

– Scuzaț! Doamnă…pentru propășire  MAICII NOASTRE ROMÂNII, n-aș putea să va ofer doar dooj dă lei, nu patrușcinci…. având în vedere condițili….șî posibilitățili…șî …

– Nu se poate , domnule! Atât face. Treizăci dumneavostră șî cinșpe băiatu. Total patrușcinci. Ce, nici matematică nu mai știm în țara asta?!

Iar a zâs  patrioata ȚARĂ, iar mi-a stat inima-n loc!!! Frica dă zugravit facea ravagii…

– Doamna….în numele patriotismului….poate găsâț o posibilitate să puneț apă în bazine…. să faceț o reducere….să…

– Eu zîc că dumneavoastră  aveț două posibiltățî…. zâce ăla cu furtunu în gură.

 Îu, Doamne ia-mă! Vorbește! Termenă dă pritocit ce avea în damijană, bag sama….
– Șî care ar fi alea, zâc, încercând să-i văz fața…că încă mai fumega ca Pacifica cân trăgea la linia întâia în gară la Bălaci.
– Păi or plătiț, or poftiț afară….că deranjaț.

– Da matale…scuze că îndrăznesc…. cine ești?

– Eu sunt patronu….

Bă,  fi-mi-ar capu al dracu! Bă, cum să nu-m dau eu sama ?! După felu cum stătea prăbușât în scaun…după cum trăgea dân furtun…după ale cele mai mari trei ghiuluri pă care le-am vazut în viața mea ,pă care le avea la deștili dă la mâna stângă, a cu care țânea furtunu…. Bă, trebuia săm dau sama că e om mare!!!!

– Nu te supăra dom patron…. șî matale….tot patriot…tot…?!

– Tot! …Da, nu așa naționalist ca Lenuța.

 Lenuța! Deci…pă ptrioata naționalistă o chemă  Lenuța. Eh asta m-a înfuriat ! Dă –o dracu dă bălaceală la ștrand….mai bine la zugravit acasă.

– Dom patron…. totuși….eu zâc ca ar mai fi o posibilitate…

– Care?!

– Săț fac eu un tămbălu dă să să ducă vestea în tot carteru…. șî să devenim amândoi celebri.

– ….mda…ar fi șî asta o posibilitate…da n-ai motive, zîce el.

– Cum mă ne-a patriotule, nici că nu mai avem apă în bazine la ștrand, nu e un motiv să ne luăm țara înapoi?!

– Nu, bre, lasă…. ca ne împăcam noi. Lenuțo, i-ai lu domnu doar treij dă lei, șî dacă vrea, lasă-l să intre șî în bazinu mare cân s-o mai aduna ceva apă!

– Tati…hai la Viva Sport… ca sigur acolo e apa mai multă….zice Vlad în șoaptă….

De dragul copilului….îmi calc pă inimă…și nu mai investesc cei treij dă lei în patriotism. O iau agale spre poartă, da nu înainte de a-mi da cu părerea

– Trebuie făcut ceva cu țărișoara asta…schibată cumva …că se duce dracu, fraților…

– Lăsaț ȚARA, în pace, domnu! Nu mai vorbiț urât dă EA! Schimbarea începe cu fiecare din noi, aud în ceafă vocea Patrioatei!!!!

…..Iar mi-a stat inima în loc….!!!  Iar mi s-a administrat o lecție usturătoare…!!!!  Fie ce-o fi imi zic în gând.  Mă întorc încet…teatral….cum am învățat eu la șicoala dă actori…. Vlad săracu știindu-mă nevricos,  aproape plânge rugându-mă…. nu, tati, nu….te rog , nuuu… tatiii….

 Las-mă , îi scrâșnesc printre dinți… mă întorc și zic către PATRIOATĂ

– Jură-te să moară mă-ta, că altfel nu te cred!!!

Niciun răspuns! Parcă nici nu m-ar fi auzit! Patrioata a început să mărunțească biletele dă le rupsăse pentru mine….Patriotu a început iar sî tragă dân furtun șî mi-a făcut sămn cu mîna să părăsăsc incinta…

Văzănd că nu e rost dă scandal… o iau ușor spre poartă …cu patriotisumul apdatat pă varianta Berceni…..Trei lecții primite  într-o oră, e ceva!

Hai la Viva Sport! Tot în cartier….

….aci …la Viva fu bine. Aveau apă!  Fete frumoase șî politicoase… da scumpe! Scumpe rău! Ca să ne lase să ne bălacim,  ne-au cerut 180 dă lei…. Dă unde dracu…că dădusem o parte dân buget, pă taxiuri… Ne-am scotocit pân pozânare….am strâns fo sută cinzășapte…. n-au vrut!

 Ne-am uitat unu la altu… și tot Vlad mai curajos zice

– Hai tati acasă …. eu o să citesc căteva pagini….dai șî tu un pic cu trafaletu, că n-om muri  dântr-atât… șî mâine, completăm bugetu….șî luăm ștrandurili la rând.

……Ce răzbunare pă lenea si pă lipsa mea dă patriotism!!!! Mă sculai…pusăi mușățălu la fiert, ….pregătii iar papornița cu rogojâni dă plajă….  șî începu să plouă!!! Adio ștrand….adio patriotism…. Adio mușățăl!!!  Îl dau Dracu!! Am pă undeva o sticlă dă pălincă. M-apuc dă ea…șî până dăsară….vad eu șî cum e cu patriotismu…..