povestită de Gigi a lu Niculae a lu Iancu a lu Porcu

„….Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt (…) Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, judecam ca un copil dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” – Sf Pavel, Epistola întâia către Corinteni.

Am fost cel mai râzgâiat copil care s-a născut până acum pe lume. De ce?! Nici eu nu știu…. poate pentru că am avut o viață complicată?!   …nu știu…. așa a fost destinul meu….. cu toate astea,  au fost oameni care m-au iubit enorm…. unii pentru că așa e datul firii. Vorbesc de părinți. Iar eu am avut două perechi de părinți! Unii care m-au născut, alții care m-au crescut…. Nu mă înjurați, nu mă înjurați…nu mă înjurați că eu afirm că mai sunt pe lume și părinți care nu își iubesc copiii…!

La mine nu a fost cazul! Eu am fost iubit enorm din ambele părți….încât, la un momnt dat, după tragica și inexplicabila dispariție a tatălui adoptiv, am devenit obiectul unei aprige dispute, mai ceva ca în biblica Pilda a Regelui Solomon și a celor două mame….  Vă vine să credeți sau nu, Mica Leana, mama adoptiva,   a fost cea sacrificată în locul meu – copilul ce, conform Solomonului în robă neagră de la Judecătoria Rosiorilor de Vede, urma să fie rupt în două pentru a satisface patimile celor două familii cu drepturi juridice egale în a mă avea, conform legilor statului…și a chichițelor avocățești….

….Teribil de rău și răsfățat ajunsesem….încât acum…privind în urmă ….chiar mi se face rușine de comportamentul meu….

Peste tot și toate….. parca aidoma rupt din  Epistola întâia către Corinteni, a fost vărul – frate, Paul! Sf. Pavel…protectorul meu, încă din copilărie ….și până azi cănd scriu aceste sărace vorbe.

Și Doamne, cât l-am mai chinuit..! Căte ponoase…și câtă bătaie a îndurat din cauza mea….. și nu spunea nimic în apărarea lui. Lua totul asupra sa! …nici nu prea avea altă șansă, căci Niculae a lu Ilinca lu Moromete,  adicătelea  Unchiul – Tată, avea argumentul moromețian suprem:
– Tu ești ăl mare! Tu ești capu…dă tine trebuie să asculte!! Și dă-i ….și arde-l!  …..și nu știu cum dracu se făcea, că mai mereu avea la îndemână cureaua de ventilator de la tractor. Zebră il făcea pe bietul Paul pe spinare….!

– Vezi, mă, vezi? Vezi ce mi-a făcut pentru tine?…. zicea Paul, parcă mândru, arătându-mi vergile vineții de pe spatele lui….

Pe moment…îmi era tare milă de el….dar….a  doua sau a treia zi, uitam!

După o chelfăneala cu cotoru’ măturii, luată  de la mătușa-mamă Florina, se apucă Paul să-mi țină un instructaj….să mă inițieze în ale bărbăției, bag seama:

– Ce te tot vaiți, mă, așa?! Dacă te atinge vreunu cumva, zici că a aruncat cu apă opărită pă tine! Eu de ce nu mă vait? …și imi dă un ghiont, așa, ca o mângâere….

L-ați vazut pe Neymar, cum se vaită în celebrul filmuleț? Pistol cu apă, neică, pe lângă răcnetele și zvârcolirile mele. Horea și Cloșca și Gheorghe Doja la un loc nu suferiseră cât mine, la măngâierea lui Paul…!

Și iese mătușa-mamă Florina din casă…. și mă vede zvărcolindu-mă și răcnind….și ce ai măăăă cu el?!  …… că mi-ați mâncat ficații și sufletu dîn mine!….. și pune mâna fără să se uite pe ce, și zvârrr către Paul….și-l nimereste fix în frunte…și îl umple de sânge. Nimerise mica Florina, tesla!!!!

Am inghețat și eu și ea!!! Tesla îi tăiase lui Paul arcada, si o bucată de piele bogat vascularizată, îi atârna acoperind acum ochiul. “I-a scos ochiul! “, am gândit și eu și mica Florina!!!  Mi-a trecut instant și durere și răcnete și zvârcoliri….

…..l-a spălat….l-a oblojit cum a putut….i-a pus un ștergar în mână ca să-l țină apăsat peste tăietură,  și l-a trimis la dispensar plângând ca o mamă, de grozăvia ce făcuse… mie nu mi-a zis o vorbă!

M-am luat după Paul. Mergeam ba în urma lui…. ba în lateral….cum merge câinele după căruță…

– Cine îți făcu, mă, găoaza asta în frunte, l-a întrebat  nea Nete, pregătind seringa, acu și aţa…?

– …ăăă…. fugii după un pui, nea Nete, ….ăăăă…..șî mă lo o sârmă dân vie dă cap…. răspunse Paul.

– Hai, bă, zâi….cu cine te bătuși?! Cine îți dadu cu tesla-n cap?    Am înghețat iar! Dă unde știa nea Nete dă teslă…că doar nu fu dă față?!

– ….zău Nea Nete…zău! ….sârma….puiu….aracii…. mințea Paul.

– Hai, că-ți trag un tighel aci….că până te însori nici n-o să se mai cunoască….îți fac și un antitetanos, ca o fi fost sârma de la teslă ruginită ….zice nea Nete, băgând ață într-un ac îndoit, asa cum mai văzusem la nea Gicu a  lu Mocanu când ne făcuse niște plăpumi, da’ parca era mai mic….mult mai mic, ăsta a lu nea Nete….

…..sara, vine ticu Niculae….

 – Ce ai mă,  la ochi?

Paul să uită la mine…să uită la mica Florina….. noi lăsăm capu-n jos…

– Să vezi, Niculae…eu eream în casă ….și….

– Săriră, bre ticule,  niște găini la alde nea Oprica în vie. Mă luai după ele să le scoț afară …că știi ce scandal face…iar ne cheamă pân judecăț…  șî mă luă o sârmă dă cap….

– Pă’ dă ce nu belești mă ochii pă unde mergi?! …vrei să rămăi chior? …d-aia vă cresc?! …să rămâneț  andicapaț?…și zdrac, pleoț….două scatoalce! Da’ mai cu milă…că ș-așa era săracu oropsât!….

….și anii cătăniei, când mă scoteai pă semnătură din unitate, tu și cu Florin a lu Pădureanu….

….și anii studenției  și suta de lei zilnică pe care o găseam în buzunarul hainei sau mi-o puneai pe pernă, discret ca să nu mă trezești…iar eu mă făceam că dorm….

….și acel 20 octombrie 1997 când m-ai fitilit împreună cu Radu ca să îndrăznesc  în a-mi arăta sentimentele  pentru zgâtia asta  care de atunci și până acum, mi-a umplut casa de copii….

…..și milionu dă lei cu care ți-am rămas dator de la nuntă…și acel: – Lasă mă, că mi-i dai tu când îi ai…. și de 23 de ani…nu i-am avut….

….și noaptea când părăsit și hulit de toți….plecam în bejanie cu gâdul să nu mă mai întorc niciodată….mi-ai strecurat în buzunar ultimii tai bani….m-ai îmbrățișat …..ți-am simțit lacrimile pe gătul meu…. și ai plecat cu capul în jos…fără să te dezici de mine….așa cum au făcut-o ….și o mai fac încă alții….și m-ai lăsat într-o parcare rece a unui Otopeni pustiu…. cu o valiză în mână…..cu un imens gol în inimă….și cu o încă o dovadă a dragostei tale, cioplită parcă cu tesla însângerată, de odinioară,  în sufletul meu….

….și știu sigur că n-am fost  și nu sunt la înălțimea visurilor și eforturilor tale….știu că te-am dezamăgit….. dar n-am facut-o cu intenție. Și când eram copii, te chinuiam ca și acum, fără să-mi dau seama…..

La mulți ani Paul Robu…sfinte Pavele …. păstrătorul dragostei de frate….

Berceni, azi, 20 octombrie 2021

Gigi, fratele rătăcitor….