povestită de Gigi a lu Niculae a lu Iancu a lu Porcu

– De ce Doamne m-ai luat? Nu am ținut eu posturili?! Nu am ținut eu Sărbătorili?! …Am înjugat eu boii Duminica, Doamne?! ….Am cârtit eu împotriva Ta?!

– Nu,  fiule….

– Am pupt eu Doamne alta dăcât măna Popii șî Icona dân altar?!… Mi-am necinstit părinții, Doamne, sau am fost necuviincios cu vreo babă dân sat?!

– Nu…

– Am poftit eu Doamne la alta dăcât la Onica cu care m-a legat Popa Petrică  în Biserica Dî la Deal, cân m-am juruit cu martori la sfânta slujbă dă Florii că o iau cu cununie la Sân Dumitru?!

– Nu….

– Ș-atunci, dă ce trimesăși Doamne Valu ăl mare dă mă luă?! …că i-ote, rămasă șî maica fără ajutor…șî Onica plânsă… șî vitili râsâpite… sî…

– Stai! Stai Floro să te întreb șî eu!
– Nu-l trimisăi eu Floro  pă Tudor a lu Vlăsceanu  cu goarna pân sat da-i crăpară bucili obrajilor suflând, să vă zâcă că vine apa mare?!

– Ba da… darr..

– Niciun dar!  Când veniră ăi dă la Pomperi șâ te găsâră sus pă grajdi, dă ce nu te dusăși cu ei ?! Dă ce i-ai înjurat?!

– N-am înjurat, Doamne!!! Am zâs să-și  cate dă treabă, că ai Tu grija dă mine….

– Șî cîn veniră aia cu alicopteru dă la Bălaci șî urlau în megafoane că s-a  rupt Digu dă la Mozăceni, dă ce nu te urcași cân ț-au aruncat scara?!

– ….Păi  mi-am pus credința-n Tine Doamne…șî  în Digu ăl mare dă la Gradina… dă pă Valea lu Cergă…

– Floro….Floro…. Ț-am trimis șî pă Tudor Vlasceanu gornistu șî Barca șî alicopteru….!  Doar  una mai pot să fac…. Petre! Mă Petre, mă!!!

– Da, Doamne…aici sînt.

– Ia-l pă Florea dă mână, șâ du-te cu el la Comiise,  aratăli-l șî zâle că dă azi nainte, Florea e șăf peste Albitrii ăi Liberi. Să nu uiți să le zâci că EU, am hotărât asta…

….poate zâceț c-am înebunit…sau că vi să pare cunoscut…cu ceva dân zâlili noastre…!

Vă jur că nu!

Asta e ce auzam eu la clic, sara pă șanț, când să pregateau alde maica mare, cu Arfiroaia, cu Galețoia…cu  Mănicoaia… cu Sanda lu Ponea…cu Vica lu Leanță…cu lumânări șî tămâie înfășurate frumos în România Liberă… plecau în Cotină la alde Crăciun, să să întânească cu Strigoaica…să le mai spuie ce mai e pă lumea ailantă… că multă lume pieri șî dân sat dă la noi,…cân s-a-mbătat Sîntu Ilie în 70….dă venii Tecuciu ca Dunărea…șî rupse toate Digurile rînd pă rând…..

…Șî chiar dacă România e Liberă  șî az ca șâ Ziaru dă atunci…chiar dacă șî az vine Val după Val  ca Tecuciu în 70… eu știu că Florea, ăl mai plâns Tecucean la inundățâi, ăl dă-l luă  Valu ăl mare al Tecuciului cu coperișu cășii cu tot,  unde să urcasă el șî să ruga… e tot Șăf la Albitrii Liberi, cum a rânduit atunci Dumnezău… Și are el drăguțu grijă șî dă noi…