povestită de Gigi a lu Niculae a lu Iancu a lu Porcu

Domnel Frizeru: “Avea nenea Iancu un baiat mai mic,iI chema Ilie. In anii ” 69-70 se purta paru lung (a la Best). Vine Ilie in vacantă de la oras cu ditamai pletele. Intră in curte (locuiau in Cotina) si da binete la parinti. Nenea Iancu se uita la el sí-i zice. – Al cui esti baiete? – Eu sunt, Ilie! Bă baiete, Ilie al meu nu are mă plete ca lăetii, nu te cunosc. A inteles atunci Ilie ca trebuie să se tundă. A facut stinga imprejur si a venít la mine de i-am tăiat pletele. Tuns, la primit nenea Iancu in curte. Respectu fată de parinti era deosebit. In amintirea acelor vremuri. Domnel a lu Peste ( frizer 1969)”

Dădămult….mai dădămult….! Era  anul 1987…..hei, ce ploaie și ce vânt…..de-abia îmi mijea mustața… eram mândru pe pământ!

Eram în acea vreme plecat de mai bine de șase ani de acasă, din Kalinderul baștinii mele… mă facusem oltean de Rm. Vîlcea….. Începusem instictiv să copiez întru totul portul și graiul pur oltenesc al locului de adopție.

Și cum vă spuneam, tare mândru eram de mustața care începuse să se învârtoșească  pe buza-mi….! Într-una din zilele ce se dădeau liber înainte de încorporare, mă duc până în vale la Nea Aurel să cumpăr ceva….

Era coadă….. coadă mare….se dădeau Rațiile….!!! Dau obligatoriu bună ziua și mă așez la coadă. Toți, mai mari,  mai mici îmi răspund la binețe, întorcând capul și privindu-mă în ochi. Așa se făcea! Așa fusesem toți crescuți, din moși strămoși…. Să dăm bună ziua și să răspundem la bună ziua!

In fața mea, era Nea Ion Șovar, vecin și bun pretin d-a lu Taicu! După ce-mi răspunde la ziua bună,  mă privește lung…lung….țâțâie dezaprobator printre dinți și întoarce capul de la mine….

Iar se uita la mine…iar țâțâie …..iar se ntoarce….și tot așa de vreo trei-patru ori! Se întoarce încă o dată și foarte ferm și serios mă întreabă:

– Bă taică, tu te uitaș în oglidă când plecaș d-acasă?

Fac fulgerător o inspecție a tot ce puteam să văd din mine…și zic sigur pe mine:

– Mă uitai, nea Ioane!

– Te uitași pă dracu!

– Aurele, zice Nea Ion către gestionar, dă-te bă mai la dreapta să să uite și ăsta în oglindă! În spatele lui nea Aurel, era o oglinda mare pă vertical,  așa cum era și dincolo, la Fieroase si Textile, unde gestionari erau Tanti Florina și cu Nea Petrică …..

Deja….începuse să-mi tremure un picior….! Milioane dă gânduri imi treceau pân cap…! Bă ce dracu e în neregula?! Ce nu văzui când plecai în vale…?!

Nea Aurel să dă d-oparte șî zâce:

– Gata nea Ioane, s-a facut! Na taică, uită-te!

Am înghețat! E clar! E groasă!!!! Ies dân rând dă la coadă…mă inspectez în oglindă foarte, foarte atent….nu văd nimic în neregulă!!!!

-N-am mă Nea Ioane nimic, zâc …da mai cu juma dă gura….

– Cum mă,  n-ai?! Era deja iritat nea Ion Șovar….

– Nu vezi că ești mordal la bot?!

Atunci am înghețat pur și simplu!!! Instantaneu mi-am adus aminte că la noi în sat, dreptul de a purta mustată îl aveau doar OAMENII,…. adică bărbații ce ajungeau la vârsta să se însoare, mai exact după ce își luau muiere!!!! Bătrânii…așa ca nea Ion Șovar…ca taicu Iancu, …..trăiau încă după Rânduielili și Tradițiili pe care le respectau cu sfințenie…! Uitasem….! Dupa șasea ani de Rm.Vîlcea uitasem Rânduielili, ca Raducioiu limba româna…!

– ….ăăăăă……ăăăăăăă…..nu sunt bre nea Ioane, murdar….. Am mustață….

-Pă ce, bă?! Ești Om ….că nu-mi pari! Om sunt….încerc eu disperat să mă salvez, agățându-mă ca înecatu dă pai  si  încercând să-l atrag pe nea Ion într-un joc de cuvinte. Era singura salvare…. Mă pricepeam la vorbe……

-Șî p-a cui o țîi?

-P-a lu nimini….nu sunt însurat….

-Pă nu zâsăși  că ești om?!

– Sunt om…..da nu sunt însurat….

-Dacă nu ești însurat, dă ce țâi bă mustață?

-….că îmi place…..Nea Ioane, zâc moale…foarte moale…

-Aoleoooo…fir-ar plăcutu vostru al dracu…! Nu-ma e bă respect…! Nu-ma e nimic….!   Nu-ma e bă lumea cum era….! Nu-ma e OAMENII dă era odată…!
Să te fi întâlnit tu cu Iancu a lu Porcu, si să-i fi zâs ca mie, căț place, că  te pleznea ăla,  dă nu te vedeai!!!! Da să dusă săracu….să dusă  șî el….!  Taicu Iancu….. plecase dă câteva săptămâni…..!

– Bă, să țâi minte dă la mine… a fost unu la noi în sat, unu Iacu Safti Dichiului dă-i mai zâcea și Iancu a lu Ion a lu Porcu….nu suflai bă în fața lu ăla!

Pe mine mă luase tremuratul la propriu…. Bănuiam ce urmează….. era posibil să iau și o palmă!  ….fusesem obraznic ….. acel               ”că-mi place” , fusese luat drept o mare obrăznicie! Asta nu se ierta! Să fii obraznic cu bătrânii satului, era obrăznicia supremă….

-Bă, continuă nea Ion Șovar, bă….Iancu nu l-a primit în curte pă fi-su până nu s-a tuns, bă! ….  Și se apucă să povestească tuturor aflați în Alimentară la nea Aurel, povestea scrisă pe scurt și mai sus de nea Domnel Frizerul.

Nu mai cumpăra nimeni nimic….! Toți, în frunte cu nea Aurel, ascultam povestea spusă de nea Ion ….. Când termină de spus, zâce ne-a Ion

-Acu, marș jos la Domnel să te bărbierească…..că ție ț-o fi greu….că d-aia umbli așa!
Atât așteptam! Asta era salvarea mea!

-N-are cum, nea Ioane, să băgă nu știu care în vorbă, că azi Domnel e la Bălaci!

Mă fac că nu aud …și o iau încet spre ușă ….spre frizeria lu Domnel, măcar să scap!

Nea Ion, care fusese atent ce zâsăse ăla,  zice

-Stai bă,  un te duci? N-auzâși că nu e Domnel aci…?! E la Bălaci!

Aoleu, zic în gând, nu scap….!

-…ăăăăă….păi mă duc la Bălaci după el…..

– Bă futuț steua mă-ti, tu mă ei păste picior? Al cui ești?

M-am dat dracu….! Chiar am dat cu bâta-n baltă!!!
– Nu-ț spun nea Ioane, că mă bați…..

-Zî bă al cui ești, n-auzi!

C-o ultima sforțare să evit marele dezastru….

-A lu Florina lu Gadică al Leanchii, zâc cu juma dă gură ….șî cu speranța deșartă evident,  că e ultima întrebarea a lu nea Ion…..

-A-a, a-a zice nea Ion…! Da asta nu-l țâne bă, pă Niculae a lu Iancu?
– Ba da, zice alt băgăcios în samă…..

-Bă tu mă minț!

-Nu minte, nu minte… zice șî Pipi a lu Tacâz. De ea, de Pipi,  îmi aduc perfect aminte că era acolo, că a dat după aia fuga șî la mica Florina șî la mica Leana să le spuie ce s-a întâmplat pă vale…

-E ăla dă ne zâse cu strigoii d-acilișea dă pă la Cișmele,  astă vară când fu Fii Satului, deh! …….continuă Pipi, mândră că ea știe mai multe despre mine dăcât nea Ion.
– Cum măăăă, e a lu Niculae a lu Iancu?!   Zice nea Ion parcă jignit dă  informația  primită…

Păi te țâne Niculae în halu ăsta pă bătătură, mă?! Pă nu mă întâlnesc eu cu el….! Off Iancule…. Iancule….ce ajunsără copiii tăi!!!!

….n-am mai stat la discutii…! Am luat-o repejor spre ușă ….și de acolo direct acasă….deși îmi facusăm planu să beau ș-o bere la nea Dode… Lu Mica, i-am zâs că n-a venit nea Aurel…era închis …d-aia n-am cumpărat nimic!!! Ce tâmpit!!! La vreun  ceas a apărut Pipi, chipurile s-o vadă pă mă-sa pe  maia Catirina lu Lișiacă …! A dracu fatalitate!!! În loc să nemerească  la mă-sa peste drum, a nemerit la noi în curte ….șî după buna zâua Florino…..a început

-Îț spusă bia, Gigi, ce făcu pă vale cu nea Ion Șovar…?! 
….n-am mai stat la discutii…! Aproape în fugă strig către mica

-Ma duc la mica Leana să-mi iau la revedere! 
Mai bine stăteam dracu acasă…! Pipi trecuse întâi pe la mica Leana…!

….. A doua zi…cu valiza dă lemn în mână ….șî jelit ca la mort, de cele doua surori Mica Leana si Mica Florina….plecam în armată….!  Nu știu dacă Nea Ion Șovar s-a întâlnit cu tata ….șî dacă au vorbit! Când m-am întors din armată…..Nea Ion Șovar….plecase….!  Se dusese probabil să-i spuna direct lu taicu Iancu …..ce nepot obraznic are….!

Dumnezeu să-i odihnească pe toti….!

Azi nu mai sunt nici, Taicu….Nici Nea Ion Șovar…..Nici Niculae a lu Iancu…..nici fetili lu Gadică al Lenchii,  Mica Florina sî Mica Leana….. Mai e doar Pipi a lu Tacâz…. Să-i dea Dumnezeu sănătate șî viață lungă! Ea vă poate confirma întâmplarea…..!

Am scris aceste rânduri pentru Dorina si Leonard Nemtanu, care aseara, se minunau  si se încântau de barba mea….și așa din vorbă în vorbă ….mi-au amintit despre  Steaua  mă-ti!

Iar când deschisei laptopul……primul lucru ce-mi veni sub ochi, fu povestea scrisă de nea Domnel Frizerul, în fața căruia mă plec până la pământ!