povestită de Nicu lu Picheru

Cam pă vremea cand se putea pituli cioara-n grâu …..apăreau și mocanii…cu caruțele încarcate cu bile dă brad, măturoaie, târnuri, linguri și linguroaie bune dă măstecat în magiun…..dar și cu meserie, asta din urmă puteai doar s-o furi de erai mai priceput.

La noi în poiană, cam dă fo’ câțiva ani, trăgea tot timpul o familie dă tigani mocani

-Pârrr….hooo….țuric n’auzi….. dute fă pană dăsfac caii și vezi ce faci… i-a și 2 mături cu tine….

-Tanti… ,tanti… nu ai nevoie de maturi, linguri…..da nu-mi dai șî mie un ciur dă mălai să fac …,da o lingură dă untură nu ai?

-Tataie …. dă-te aprope la poartă… avem bilă dă brad…. uite vecina asta a dat un ciur dă mălai … niște ceapă nu ai…..?

Anul ăsta veniră cu 2 puradei și alții 3 au ramas acasă…. Ciolan de 10 ani si Izaura de 13 ani. În poiană aparu un cort, ca o glugă dă coceni puși la uscat iar din tugui ieșea o bilă dă brad, pă unde își facea deja loc fumul, afară din cort ….eczact ca în cartea “Ultimul Mohican”.

….Ding, ding, ding. dang, ding, dang, ding sunetul dă nicovala rasuna pă vale… vecina are da lipit galeata dă sapun, Brutaru o citure sa-i pună fund…

– Uite ce soare frumos… zise tiganul spre mine vazandu-ma curios și-mi întise cercul dă tabla crestat pă margine eczac ca un soare desenat….. Cât căscai io gura, termină de crestat și citura, da de data asta cu crestaturile invers

… ….. ding, ding până îmbină soarele cu fundul citurii și apoi …dang,dang parcă mai tare suna nicovala…

– Pune apă în ea….. n’are să curgă…

Și asa în fiecare zi țiganca prin sat iar el obosea nicovala… Într.o seară a venit cineva cu fo patru tuciuri d’ali mari negrite ca tăciunile…

– Astea e tuciuri muncite… câte guri au hrănit astea….. mă trimese nea Milă Poștaru cu ele să le lăiezi … că de…se face dă râs …… (….cică nevastă-sa și alte femei dă frunte erau socăcițe la noi în sat, nu se dau în laturi s-ajute pă al dă are nevoie, la nuntă botez sau ceva pomană )

-Și-mi dete ceva dă udatură și fo 30 dă ouă, da să faci treabă bună…că el e prin sat, să-mprăștie pensiile…

Se duse tiganul în cort și veni c-o tigaie dă cupru, mare cât o paine dă țăst…. Trânti 2 linguri dă untură în ea…..

– Încălzește untura ca să frece tuciurile …. zise un gură cască…. că drept să spui, cam pă fiecare sară se adunau alde gură cască….ba care astepta vaca de la cârd, ba care venea de la predat laptele….. …. Când dispăru albeața din tigaie, începu să apară ouăle câte 2 până le puse pe toate fo 30…..

-Ai mă, și zici că freacă tuciurile.. zise altul izbugnind în râs…

-Ăăăă …râzi ca prostu că dă und’ să știu….

-Adu fă mămaliga aia!, zise țiganul mestecand în tigaie domol… La noi să pune omul la masă… Mirosea așa cum miroase painea din țăst, și ouă jumări mai gustoase ca alea nu am mai mancat…. așa mi s-a părut că mancară cu poftă și astlalți…..

Dă la piept scoase țiganul o sticlă dă ciob cam la o litră și puse pe o cârpă, cam cum dai cu parfum din ala bunu…. și începu să mangâie tuciu…. unu cate unu…. câng ajunse iar primu, îl puse pe foc și cu puțina apă și nisip il albi ca nou….. eram toți …. cu gura cascată

-Cum bă… că eu îl las la muiat cu leșie și frec la el o zi și nu iese așa….? …… Mă înțelegeam bine cu Ciolan iar dă Izaura mă …. îmi cazuse cu tronc….cică din frică să nu o fure, o luase pă ia și nu pă altul din frați, că era promisă.

Intr-o zi venem de la Menache de la fotbal iar Ciolan mă astepta în colțul poienii ….Mânca dintr-o bucată dă mămăligă pusă intr-o pungă semi transparentă în care avea și 2 cepe sparte…. Când a mușcat și din ceapă… jur că poftă mai mare nu am trăit, mânca cu atata sete ceapa aia și mămaliga….. Până la pod la moară ….am fost torturat de sunetul cepii care trosnea în gură și de mirosul ei cu mamaligă….. direct acasă am fugit și am pus-o pe mamaia sa-mi facă mămăligă cu ceapă!

– Mănânci tu mămaligă cu ceapă când o sta mața-n coadă…

-Mănânc sigur fă-mi……

……………

– Nu e bună mă mamaie…..da el manca cu o poftă așa mare….sigur ai făcut cum trebuie?

– Așa e maică cand ți-e foame …. …..au fiert alții și bocancii de i-au mancat…. vorba aia “când e secetă mare, e bună si o grindină!”